Ivan Patzaichin – fiul de aur al Deltei

Este limpede despre cine vorbim, despre una dintre cele 25 de personalități ce s-au născut în județul Tulcea, despre unul dintre cei mai mari sportivi ai noștri care au cucerit mapamondul și au făcut ca imnul nostru național să răsune în competiții fără egal, despre unicul Ivan Patzaichin. În cele ce urmează încercăm să surprindem un strop din spiritul său de învingător.

Ivan-PatzaichinCât de greu este să ajungi campion? De ce calități are nevoie un sportiv pentru a păși pe cea mai înaltă treaptă a podiumului?
Este cu siguranță greu. Cât de greu, însă, e ceva ce ține de forța și limitele fiecăruia. Eu am simțit mereu plăcerea de a vâsli, așa că atunci când efortul se confundă cu pasiunea simți că tot ceea ce faci merită. Un sportiv are nevoie să se cunoască pe el, în primul rând. Nu poți avea doar forță fizică și ambiție. Trebuie să îți cunoști calitățile, slăbiciunile, limitele. Ca antrenor, de exemplu, atenția mea se îndrepta mai întâi asupra firii unui copil. Firea și caracterul sunt cele două lucruri de bază pe care se construiește performanța.

Ați avut ocazia să fiți de ambele părți ale barierei, participant la concursuri și antrenor. De care parte ați simțit cel mai bine împlinirea? De ce parte considerați că este mai dificil, că presiunea este mai mare, în calitate de antrenor/mentor, atunci când ați reușit să transformați niște sportivi în învingători sau în calitate de sportiv, când câștigarea unui titlu ținea strict de voința, ambiția și devotamentul dumneavoastră?
În ambele variante am fost sportiv. Este o diferență, bineînțeles de rol. Dar știți ce au în comun cele două variante? În ambele faci parte dintr-o echipă. Un sportiv nu câștigă niciodată singur o victorie. Cei care cred asta, se înșală și cariera lor le-o va demonstra. La fel, un antrenor nu construiește campioni, el participă împreună cu sportivul la un țel comun, victoria echipei. Este dificil în ambele roluri, dar este la fel de antrenant și motivant.

Fiecare om, indiferent de domeniu în care activează, este motivat de ceva anume, bani, faimă, orgoliu sau pur și simplu pentru că își dorește într-un fel sau altul să lase ceva în urmă. Ce anume v-a motivat pe dumneavoastră, dat fiind că sunteți totuși o persoană modestă?
Când eram foarte tânăr m-a motivat gândul de a pleca în lume, de a vedea locuri noi, de a avea o șansă dincolo de ce oferea Delta unui adolescent pe vremea aceea. Ca sportiv m-a motivat competiția. Uneori m-a motivat chiar neîncrederea oamenilor. Spuneți că sunt o persoană modestă. Șade bine unui om modest să nu se laude nici pe el, nici modestia lui. Așa că nu pot să vorbesc decât despre cum mă văd eu – am avut mereu dorința de a face lucrurile bine. Așa erau țăranii din Delta pe vremea mea și cam tot așa sunt și acum. Poți fii și tu mândru de tine când îți iese ceva și poți mulțumi și oamenii din preajmă. Pentru că de multe ori, să faci lucrurile bine nu înseamnă să le faci doar pentru tine, ci și pentru echipă, oamenii la care ții, comunitatea din care vii. Acum mă motivează Delta Dunării și viitorul pe care îl poate avea ca ecodestinație turistică – eu o văd regina ecoturismului european.

Ce înseamnă Delta Dunării pentru dumneavoastră și care este locul preferat? De ce?
Delta este acasă. Și locul preferat este Mila 23, satul în care m-am născut. Sunt atașat de acasă așa cum e fiecare om, dar Delta are totuși și ceva special: frumusețe, o bogăție naturală și oameni de bun-simț.

De unde ideea de a inventa o barcă? Cum a fost aceasta primită de către public?
Ideea de a inventa o barcă e parte dintr-un plan pe termen lung de promovare a ecoturismului în Deltă și pe apele din țară. Inovația e ceva firesc astăzi, ea e soluția de a salva tradiția și de o face atrăgătoare pentru turiștii moderni. O canotcă e o canoe ca o lotcă, deci o combinație între nou și vechi. Barca a fost primită la început ca o curiozitate. Lumea credea că am inventat un vehicul sportiv. Apoi a înțeles din ce în ce mai bine ce ne doream cu canotca. După ce au testat-o la apă, în Delta sau în competiții de plăcere, oamenii și-au dat seama că principala ei funcțiune e să îți dea plăcerea că vâslești, că ești pe apă, în natură… Bucuria este că la 5 ani de la lansare, canotca e cunoscută și folosită și nu doar în România.

Sunteți parte din numeroase proiecte. De ce ați simțit nevoia acestei implicări?
Eu sunt un om activ așa că pentru mine e firesc să fac mereu ceva. Dincolo de asta visez multe lucruri, dar nu vreau să rămân doar la vise. Și știu din cariera mea de sportiv că visele nu sunt iluzii. Asta merită să știe copii și tinerii – să visezi e începutul unui proiect sau al unei cariere. Dacă depui efort, visele se împlinesc. Cu privire la Delta – are nevoie de susținători, dar nu de ajutor nesăbuit. Ce vreau să spun e că oamenii de acolo pot ajunge să folosească în beneficiul lor potențialul turistic al Deltei și să ofere servicii de calitate turiștilor care apreciază natura. Eu am lângă mine o echipă creativă, inimoasă și cu viziune. Cum să nu te motiveze așa ceva? Numărul mare de proiecte ROWMANIA vine din faptul că în echipă apar mereu propuneri noi, dar imediat și angajamentul de a le testa “la apă”. Noi, în echipa ROWMANIA, nu prea rămânem la idei, trecem des la fapte. Mulți credeau acum câțiva ani că suntem niște visători. Și aveau dreptate. Dar noi vrem să fim și harnici, să vedem ce iese din ideile noastre.

Ce planuri de viitor aveți? Includ acestea, în continuare, promovarea țării noastre?
Planurile sunt atât de multe, că îi invit mai bine pe cititori să viziteze site-ul nostru: www.rowmania.ro și să vadă încotro vâslim pe viitor. Promovarea României este un scop al meu, dar mi-ar plăcea să devină la fel de bine al tuturor cetățenilor.

 

Lasă un comentariu...

*