Cetatea Troesmis din comuna Turcoaia, județul Tulcea

Identificată pe o tersă înaltă, pe malul Dunării, la aproximativ 15 km sud de Măcin, în teritoriul administrativ al comunei Turcoaia, judeţul Tulcea, Cetatea Troesmis reprezintă unul dintre cele mai importante situri romane din Dobrogea.

Cetatea-Troesmis-din-comuna-Turcoaia,-judetul-TulceaMenţionată pentru prima dată de Ovidiu (Ex Ponto IV, 9, 78-79), în contextul unor lupte dintre romani şi geţi, cetatea a jucat un rol foarte important în organizarea imperiului roman la Dunărea de Jos. Astfel, după cucerirea Daciei, împăratul Traian transferă la Troesmis legiunea V Macedonica, care este atestată aici până la 163 d.Hr. În jurul castrului legiunii se va dezvolta o adevărată viaţă urbană, așezarea fiind ridicată la rangul de municipium după mutarea legiunii V Macedonica în Dacia şi instalarea aici a legiunii I Italica.

Distrus la mijlocul secolului al III-lea d.Hr., în timpul invaziei carpo-gotice, oraşul a fost reclădit începând cu secolul al IV-lea d.Hr., când vor fi ridicate două cetăţi (denumite convenţional de Est şi de Vest), devenite garnizoane pentru legiunea II Herculia şi/sau legiunea I Iovia şi Milites secundi Constantini.
Cetatea de Est, de tip moeso-roman, a fost probabil ridicată în secolul V. Aceasta avea un plan poligonal, cu turnuri în formă de U şi porţi situate la capătul celor două străzi principale, şi era împărţită în două cartiere disticte, unde se pot observa numeroase edificii specifice unei astfel de amenjări. Cetatea de Vest (secolul IV-V d.Hr.) este de tip danubian târziu, cu plan simetric, rectangular, cu turnuri în sfert de cerc la colţuri, pătrate – cele mediane şi în formă de U – cele intermediare. Având o singură poartă, fortificaţia era înconjurată de un şanţ adânc. Între cele două fortificaţii s-a dezvoltat aşezarea civilă, iar spre est a fost identificată o întinsă necropolă.

Cercetările arheologice de salvare, întreprinse în 1977 de arheologii muzeului din Tulcea, au scos în evindenţă imensul potenţial al sitului.

Cetatea Troesmis (mai ales fortificaţia de est) a fost mai întâi cercetată, între 1861 şi 1968, de erudiţii arheologi francezi A. Engelhardt, G. Boissière, A. Baundry şi E. Desjardins, iar după 1880 de G. Tocilescu. De aici provin numeroase artefacte, inscripţii, dar şi fragmente arhitecturale şi sculpturale aflate în mare parte în colecţiile Musée d’Archéologie Nationale (Saint-Germain-en-Laye).
Din păcate, situl de la Troesmis a suportat de-a lungul timpului numeroase distrugeri provocate atât de localnicii care au valorificat piatra fasonată pentru ridicarea propriilor gospodării, cât şi de numeroasele amenajări funciare din perioada comunistă, care au schimbat iremediabil peisajul şi au adus prejudicii importante monumentelor.

Lasă un comentariu...

*