Orașul Sulina din județul Tulcea

Dunărea ne-a influențat de multe ori istoria țării, fiind mult mai mult decât un râu – de la graniță naturală la sursă de hrană și până la sursă de energie, povestea României a fost întotdeauna legată de Dunăre. Iar locul în care acest râu se întâlnește cu Marea Neagră nu poate fi decât impresionant. Aici se află orașul căruia i-am dedicat acest articol – Sulina, a cărui poveste a fost mereu legată de port. Multietnicitatea și fluctuațiile populației fac parte din esența acestui oraş, datorită faptului că acesta făcea legătura dintre Orient și Occident.

orasul-sulina-din-judetul-tulceaDeși nu există nici o mențiune în sursele istorice din Antichitate despre Sulina, putem presupune că această mică întindere de pământ a fost și ea locuită încă din vremea tracilor. Prima mențiune a orașului a avut loc în anul 950, sub numele de Selinas, în perioada bizantină. Ulterior, în Evul Mediu, portul este menționat în numeroase documente și apare pe mai multe hărți din acea vreme.

Imperiul Otoman a fost primul care a recunoscut potențialul acestui canal, pe care a început să-l folosească încă din secolul al XV-lea pentru navigarea către Constantinopol. Deoarece era considerată o rută relativ periculoasă, turcii au decis să construiască un far, pentru a-i ajuta la navingație; astfel, farul din Sulina a fost ridicat în anul 1745.
Dobrogea a fost mereu o sursă de conflict între marile puteri ale Evului Mediu, care își doreau accesul la brațele Dunării și supremația asupra Mării Negre. În ciuda dificultăților pe care le-a întâmpinat această zonă, Sulina era un oraș cosmopolit, european, cu o mulțime de negustori și cu o economie activă. Conform descrierilor din secolul al XVIII-lea, aici conviețuiau în armonie români, italieni, turci, greci, armeni, evrei și ruși. Porturile au reprezentat întotdeauna exemple de multiculturalitate mai rar întâlnite în cazul orașelor din interiorul țării, iar Sulina nu face excepție de la această regulă. Portul de aici avea un farmec aparte, iar accesul la mărfurile exotice aduse de către negustori îl situa în rândul orașelor de primă clasă.

Sulina a fost multă vreme singurul braț al Dunării pe care se putea naviga cu vase mai mari, tocmai de aceea portul din Sulina avea o importanță majoră.

Un episod mai puțin obișnuit din istoria Sulinei este legat de pirați, răufăcătorii despre care am citit doar în poveștile pentru copii, uitând că aceștia sunt cât se poate de reali. Deși avem tendința să asociem această noțiune cu locațiile exotice, pirați au existat și în România. Conform istoricilor, la începutul secolului al XIX-lea Portul Sulina a început să-și piardă din gloria de altădată, ajungând să fie faimos pentru pirații care profitau de porțiunile mai greu navigabile ale canalului pentru a jefui vasele care rămâneau blocate.

Două atracții turistice sunt strâns legate de apă: Cimitirul Maritim – unic în țară și în Europa, și Farul Vechi.

Însă această perioadă de decădere nu a durat foarte mult – în anul 1856 se înființează Comisiunea Europeană a Dunării, al cărei scop era să îmbunătățească navigația pe brațele Dunării. Din această comisie făceau parte mai multe țări europene, și anume: Austria, Rusia, Turcia, Anglia, Franța, Prusia și Sardinia. Faptul că erau implicate atât de multe țări ne confirmă importanța pe care orașul a avut-o în acea perioadă. După instaurarea comunismului, diversitatea orașului scade, din cauza faptului ca regimul era unul închis față de alte state.
Faptul că Sulina este înconjurată de apă din toate părțile, singurul mod de a ajunge aici fiind pe calea apei, i-a influențat mereu destinul, fie că vorbim despre Dunăre, fie de Marea Neagră. Chiar și în zilele noastre, două dintre cele mai interesante atracții turistice de la Sulina sunt strâns legate de apă: Cimitirul Maritim – unic în țară și în Europa, și farul care îi ajuta pe călătorii din secolele XVIII-XIX să traverseze canalul în siguranță.

Lasă un comentariu...

*